Despre veganism – Interviu cu Oana Boadă – prima parte

Am început acest blog din dorința de a transmite mai departe informațiile pe care le aflu, zi de zi, atât despre veganism, cât și despre reciclare, protejarea animalelor și mediului înconjurător.
În ceea ce privește veganismul, consider că cel mai ușor mod de a atrage oamenii să încerce lucruri noi și de a înțelege cu ce “se mănâncă” stilul de viață vegan, este prin a auzi răspunsuri, la întrebările care îi interesează, chiar de la vegani. Am organizat o serie de întrebări pentru toți veganii ce doresc să ia parte la micul meu proiect/mica mea idee de a transmite informația mai departe. Seria articolelor este intitulată “Despre veganism – Interviuri cu vegani” – întrebările sunt create de mine după ce am urmărit foarte bine, în ultimii ani, nesiguranța/temerile oamenilor de a adopta acest stil de viață și care erau/sunt marile lor nelămuri, cât și comportamentul/reacțiile anumitor persoane vegane, care nu sunt tocmai plăcute. Tot ceea ce trebuie să faci: contactează-mă, printr-un mesaj, pe pagina de facebook a blogului, Ruxandra – Happy Little Things, sau scrie-mi un e-mail la adresa ruxandra.happylittlethings@gmail.com

Pănă atunci, nu uita că toți luptăm pentru aceeași cauză! Dacă nu ne susținem între noi și nu știm cum să abordăm anumite subiecte, răutatea, injuriile și atacul la persoană NU au cum să ajute în creșterea comunității vegane! Fii răbdător și blând cu cei din jurul tău dacă vrei cu adevărat să ajuți și îți pasă, mai ales când vrei ca și alți oameni să fie atrași de acest stil de viață 😊

Prima persoană pe care am ales-o pentru acest interviu, este Oana Boadă. Ne-am cunoscut, întâmplător, în online. Oana are 20 de ani și este din Târgu Mureș.

Ruxandra: Bună, Oana! Îți mulțumesc că ai acceptat să participi la interviu și pentu că îmi ești alături în acest hobby! 🤗
Oana: Bună! Mă bucur mult că mi-ai dat oportunitatea de a participa la interviu, ești o prietenă foarte bună, Ruxandra dragă!

1. De ce ai ales un stil de viață vegan?
Am ales un stil de viață vegan, deoarece nu am nevoie să plătesc pe cineva să ucidă animale pentru carne când eu nu am nevoie de ea să trăiesc sănătos. Am ales veganismul pentru că iubirea mea pentru animale trece mai departe de câini și pisici.

2. De cât timp ești vegană?
Sunt vegană de 2 ani și 9 luni.
3. A fost greu/încă îți este greu?
Trecerea de la un stil de viață la altul nu a fost grea, căci am găsit rapid multe alimente, variante vegetale care înlocuiesc, spre exemplu, laptele și ouăle. Mai greu a fost și încă este, să mă dezobișnuiesc de carne. Înainte să devin vegană, vreo 70-80% din dieta mea consta în carne de orice fel, mai ales în fast-food, iar legume nu prea mâncam.
4. Ți se pare greu să găsești alternative?
Deloc, găsesc peste tot lapte vegetal, rețete de prăjituri care folosesc altceva în loc de ouă, șnițele din soia (preferatele mele când vine vorba de alternative vegane pentru carne), burgeri și shaorma „de post” etc. Iar aproape zilnic văd pe internet că apare ceva nou pe piață.
5. Cum te simți de când ai început acest stil de viață?
Pe cât de mult îmi plăcea carnea la gust, pe atât de rău mă simțeam după ce îmi terminam masa. Mă simțeam mereu fără energie. Acum, pe lângă faptul că am energie, mă simt și foarte mândră de mine, căci veganismul este primul lucru de care reușesc să mă țin și de care sunt sigură că va rămâne toată viața, eu fiind o persoană mai leneșă și fără motivație.
6. Care este cea mai ciudată întrebare pe care ai primit-o și ce răspuns ai dat?
Cea mai ciudată întrebare, din punctul meu de vedere, a fost „De ce aleg să rănesc plantele și legumele?”. Am încercat să răspund rațional, dar știam că cel care a pus această întrebare știa și el răspunsul în sinea lui, dar voia doar să ia în derâdere stilul meu de viață.
7. Ce sfat poți să dai oamenilor care critică?
I-aș sfătui să lase glumele deoparte și să fie deschiși către idei noi care, în fond, nu văd de ce ar avea nevoie de critică, pentru că sunt idei care duc spre o lume mai bună, plină de compasiune.
8. Cum crezi că îi poți ajuta și pe alții să adopte acest stil de viață?
Sunt deschisă cu persoanele care vor să învețe, răspund oricui îmi cere ajutorul. Fac activism online și, uneori, stradal. Răspund oamenilor curioși la orice întrebare. Le dau rețete, link-uri către studii științifice care declară clar că o dietă echilibrată și bine planificată, bazată pe plante, nu poate fi decât benefică pentru organismul uman și, cel mai important, le arăt ce viață scurtă și plină de suferință duc animalele crescute pentru a fi sacrificate.
9. Ce sfat le poți da oamenilor care vor să adopte acest stil de viață?
Cel mai comun sfat pe care îl dau este să nu se grăbească, să nu treacă „peste noapte” la veganism, deoarece există șanse mari de a „claca” și să renunțe mai târziu, asta dacă sunt persoane ce obișnuiesc să consume carne la orice masă. Îi sfătuiesc să înlocuiască treptat laptele, ouăle, carnea și să nu uite niciodată motivele pentru care există mișcarea vegană: animalele.

10. Cum crezi că îi poți convinge pe cei care nu iubesc animalele?
Dacă nu există compasiunea pentru animale, consider că nu este veganism, însă acestor persoane le spun beneficiile dietei bazate pe plante asupra corpului, vor vedea că este mai sănătos, iar de acolo sper să li se “aprindă beculețul” empatiei și compasiunii pentru animale.
11. Când te uiți în trecut la ce decizii luai, cum te face să te simți?
Faptul că mă gândeam doar la gust când mâncam carne mă face să realizez că am fost ignorantă și deloc informată legat de ceea ce mănânc, am avut în cap chiar și cuvintele „spălată pe creier”.
12. Ce i-ai spune persoanei tale din trecut?
Mi-aș fi arătat cu mult mai devreme videoclipuri din abatoare, deoarece acestea m-au făcut să devin vegană.
13. Ce i-ai spune persoanei din viitor?
Pffuu, mi-aș spune să mănânc mai sănătos, să am mai mult curaj în a încerca legume noi și moduri noi de a le găti.
14. Cum reacționează oamenii când le spui că ai ales să fii vegană?
Mă distrează reacția oamenilor, pentru că de obicei întreabă „serios?” cu un ton mirat. Încep să îmi pună tot felul de întrebări, unele din pură curiozitate, altele din amuzament. Le răspund frumos, căci îmi place foarte mult să vorbesc despre veganism. În România sunt mai puțini vegani, poate de aceea și reacțiile mirate. Căci niște amici americani si englezi erau obișnuiți cu ideea de vegan și au zis doar un simplu „aaa, ok”.
15. Cum reacționează oamenii când le arați alternativele vegane?
Mulți îmi zic că au auzit de ele și că le vor încerca, alții râd și zic că preferă variantele obișnuite. Însă la noi încă sunt mulți oameni care țin post religios ocazional și atunci le este mai cunoscută ideea de produse vegane, „de post”.
16. Care sunt alimentele favorite?
Cel mai mult ador laptele de soia de la orice firmă, pentru că merge atât în rețete, cât și la cereale. Îmi place mult năutul, lintea și leguminoasele în general. Supa de legume nu lipsește în nicio săptămână, la fel și shaorma vegană. Crema de zahăr ars vegană, făcută de mine, e desertul meu preferat.
17. Îți este greu să gătești vegan?
Deloc, ador să gătesc vegan. Îmi place mai ales să fac ceva și să dau și altor persoane să mănânce, pentru că mai mereu primesc feedback pozitiv și astfel încurajez veganismul. Majoritatea rețetelor sunt ușoare pentru mine, consider că am într-adevăr talent la gătit. 😋 Există foarte multe rețete vegane, orice aliment în mod tradițional non-vegan poate fi făcut vegan fără să își piardă gustul.
18. Când mergi în oraș să mănânci, îți este greu să găsești ceva vegan în meniu?
Depinde foarte mult de restaurant, însă în orașul meu, în general, nu am avut problema asta, pentru că nu am dat de niciun restaurant care să fie special doar cu alimente non-vegane. Culmea, când am stat în Cluj-Napoca, am fost în 2-3 restaurante în care nici măcar de cartofi prăjiți nu am dat, nici măcar de o salată cât de simplă. Însă, tot în Cluj, sunt multe alte restaurante vegane sau cu multe opțiuni. Există o aplicație care ajută , în special dacă ești la început de drum sau într-un alt oraș, se numește HappyCow.
19. Ai călătorit în alte țări? Cum ți se pare piața de acolo și cum ți se par oamenii? Sunt deschiși la această schimbare?
Da, am fost în mai multe țări și pot să zic că mi-a fost mult mai ușor să găsesc produse și alimente vegane. Nu a fost nevoie să explic nimănui că am intoleranță la lactoză, dacă am cerut cașcaval vegetal pe pizza de exemplu, aia am primit. Țări precum Italia și Anglia au mulți oameni deschiși la minte și sunt obișnuiți deja cu ideea de veganism. Nu vreau nici să fac comparația cu România, deoarece și noi ne dezvoltăm, încet, dar sigur.

20. Conviețuiești cu un aminăluț?
Chiar cu două: o pisică de 8 ani, Carina, care e o fire mai fricoasă, liniștită, nu acceptă pe oricine, este cea gri cu alb și pete portocalii; și un motan de 1 an pe care îl cheamă Oscar, cel portocaliu cu alb, e foarte jucăuș, n-are frică de nimeni și nimic și se duce la oricine intră în casă pentru a cere mângâieri și, ideal, mâncare.
21. Ajuți adăposturile și sanctuarele prin muncă voluntară sau donații?
Momentan nu am apucat să fac voluntariat, dar curând voi ajuta la un adăpost de pisici al unei cunoștințe. Donez bani când pot către oamenii care au nevoie de ajutor financiar pentru operații și tratamente.
22. Salvezi animale de pe stradă? Dacă da, le introduci la tine în familie sau le cauți o căsuță?
Da, în mare parte pisici, pentru că blocul unde stau are un spațiu verde unde eu și mulți alți vecini le hrănim, le las acolo până le găsesc familii. Încerc să ajut și câinii cum pot, am salvat câțiva din mâinile unor oameni care îi abuzau, însă am avut nevoie să fie adoptați rapid, deoarece câinii merg în curtea prietenului meu pentru o noapte și mai mult nu poate nici el să țină, având și el câinii lui salvați din stradă. Și acum mai țin legătura cu o doamnă tare drăguță care a adoptat de la mine un cățel abandonat.
23. Recomanzi oamenilor să adopte în loc să cumpere animale?
Desigur, activez foarte mult pentru asta, sunt pe multe grupuri de iubitori de animale și folosesc #adoptdontshop mereu când se deschide subiectul.
24. Ce crezi că îi face pe oameni să fugă de cuvantul “veganism”?
Tind să cred că, deși cauza noastră, a veganilor, e bună, nu știm întotdeauna cum să abordăm subiectul, pentru că fiecare persoană este diferită. Ce convinge pe cineva, nu merge cu altcineva. Există și diferite opinii despre vegani cum că suntem prea agresivi, prea „băgăcioși”. Fiind o comunitate mică, e ușor ca un singur individ să reprezinte toți veganii și astfel restul să generalizeze pe baza unuia singur.
25. Ce poți să le spui persoanelor care cred că veganismul e doar o fază și nu un stil de viață? Dar celor care consideră că este o “fiță”/un moft?
De obicei le spun că empatia și compasiunea nu este ceva temporar.
26. Ce poți să spui despre cuvintele “Te crezi mai importantă că ești vegană!”?
Nu mă cred mai importantă sau superioară pentru că sunt vegană, dar mulți oameni cred că dacă încerc să le arăt că se poate și altfel, înseamnă că „cer atenție” și că vreau să îmi arăt „superioritatea”.
27. Suntem singura specie care, la maturitate, continuă să bea laptele altei specii. Ce crezi că spune asta despre inteligența noastră, având în vedere că mulți oameni merg pe premisa că suntem cei mai inteligenți de pe Terra?
Cred într-adevăr că suntem inteligenți, dar nu și înțelepți. Ar trebui să ne dezvoltăm astfel încât să nu rănim alte animale și natura. Trăim cu ce suntem învățați de mici, deoarece industria laptelui a reușit să ne facă să credem că avem nevoie de laptele de vacă pentru „a crește mari”. De aceea, trebuie să dovedim că suntem inteligenți și, deci, să învățăm din greșeli.
28. Ce le spui oamenilor care consideră că o să mori din diferite motive ale stilului acesta de viață?
Le spun în glumă să mă urmărească constant pentru a fi siguri că nu am murit. 😁😂 Le mai spun să se uite că spitalele nu sunt pline de vegani cu deficiență de proteine, ci de pacienți cu boli de inimă, cancer și așa mai departe.
29. Sănătatea ta este bună? Ai avut schimbări în bine sau în rău după adoptarea acestui stil de viață? Cum era starea ta de sănătate înainte?
Am o stare generală de sănătate bună de când mă știu, dar simt că am mai multă energie după mesele vegane.

30. Iei vreun supliment?
Iau vitamina B12, pentru că eram la limita inferioară încă de dinainte să fiu vegană. Nu iau zilnic, dacă iau săptămânal cel puțin două pastile de B12 de la Solgar, e bine pentru mine. Îmi place firma aceasta, am văzut că are multe alte suplimente vegane.
31. Tranziția a fost făcută treptat sau direct?
Câteva zile mi-am propus să devin vegetariană, dar n-am mai consumat produse lactate și ouă nici atunci, am redus, treptat, carnea, în schimb, pentru a avea timp să găsesc produse noi și de a mă familiariza cu noul stil de viață.

Interviul nu s-a terminat, partea a doua o găsești aici.

🖤 Alege conștient, alege vegan și cruelty-free 🖤

Îți mulțumesc pentru timpul acordat și te aștept în continuare pe blog 🤗